De la mare la mic

Stau in masina, pe bancheta din spate. M-am hotarat sa trag o fuga pana acasa. Bucurestiul este un loc in care ma simt sufocat. Asta deoarece este un oras care vrea sa te schimbe, si daca reuseste acest lucru ajungi sa fi inconjurat de oameni dar sa te simti singur. Ajungi sa fi singur intr-o lume de oameni singuri, oameni mult prea inglodati in munca, in datorii, intr-o viata care nu le da nici o satisfactie. Ajungi sa nu mai poti vorbi, sau daca inca poti, esti asa obisnuit sa spui totul in minte, incat discutiile verbale se desfasoara de cele mai multe ori dupa acelasi sablon, devenind in timp seci si fara vlaga. Daca stai atent si privesti, pe strada, in parc, la metrou, in statia de autobuz, oamenii nu zambesc. In cel mai fericit caz ii vezi ca dau din cap. Si asta deoarece asculta la mp3 sau mp4 sau cine stie ce alt gadget sofisticat, crezand ca se relaxeaza.
In ultimul timp a mai aparut o moda: aceea a cartii. Si vezi lume citind carti ce apar saptamanal, realizand o lectura in diagonala, grabiti sa se apuce de urmatorul numar. Si citesc in aglomeratie, in galagie, rupti parca de ceea ce ii inconjoara prinsi in acelasi monolog.Sau poate dialogul din paginile rasfoite in graba dau o alta senzatie, nebanuita de unul ca mine.
Dar in final toti ajungem intr-un loc numit "acasa", loc in care ar trebui sa existe discutii, povesti, istorioare, momente amuzante, dar in care cel putin unul din parteneri este mult prea obosit sau nervos ca sa mai aiba chef de vorbe. Si totul devine un monolog. Acelasi monolog de pe strada, din parc, la metrou.
Iar daca suntem o exceptie, si ajungem sa traim in Bucuresti parasutati fiind dintr-un alt colt al tarii, si reusim cumva sa nu fim afectati de mirajul orasului mare, sau avem o astafel de imunitate incat sa nu ne schimbam doar pentru a fi in ton cu lumea, ajungem sa fim aceia care au chef de vorba dar nu se pot exprima. Si asta deoarece nu suntem nervosi, nu suntem obositi si nu suntem capabili sa facem din conversatia cu alte persoane un monolog.
Aproape am ajuns la Covasna. Si e liniste...poate un pic prea liniste. Si e racoare. Si...e bine!